( Zei Decăzuţi )
Merg pe cioburi ca pe apă, uite-oglinda este spartă,
Suntem zei căzuţi prin ploaie pe această lume moartă!
Printre gânduri necurate, copii prost falsificate,
Nemurirea nu mai vine, tristeţea ne ţine-n spate.
Picături de sânge rece şi nu cald că odinioară,
E-aşa rece înăuntru şi atât de frig afară!
Căutăm lumini divine să ne lumineze calea,
Dar credinţa e pierdută, astăzi nu mai vrem iertarea.
Căutăm secretul care să ne-arate adevărul
Când privim în ochi iubirea disecată cu toporul!
Stăm pierduţi pe drumul ăsta fără să ştim unde merge
Şi ne căutăm trecutu-n viitorul ce se şterge…
Aveam aripi noi odată… Le-am tăiat însă cu timpul…
Acum lacrimile calde ne tot tatuează chipul.
Eram zei… Atât de falnici. Aveam tot ce-am fi dorit,
Dar acum, aici nu suntem decât oameni şi-i cumplit…