February 15, 2016
[ volumul 09 : Vorbe nenăscute ]

Nub nevit

( Bun venit )

Ai ajuns? Întinde mâna, am să-ţi pun cheia în palmă,
O să îţi arăt trecutul ce încearcă să se şteargă,
O să îţi desenez trupul cu cerneala mea din lavă
Şi-apoi tu-mi vei scrie cartea prin oglinda ta concavă.

Azi transform cu ochii minţii zâmbete din cicatrice,
Trag de ele cu putere să le fac să se despice!
Şi să rămână acolo pe al tău chip tipărite,
Bucăţele mici de stele pe veci de tine lipite.

Chipul să ţi se transforme, să se schimbe peste noapte,
Să uite de-orice durere ce năştea lacrimi sub pleoape,
Să-mi priveşti ochii de ceară şi în lumea mea bizară
Să atingi cerul cu mâna zi de zi, seară de seară…



Previous post Tucepîn ( Început ) şi va veni ziua în care voi scoate din cuvinte coapte consoane abstracte! să las doar vocale — vorbe prea neclare să fac peste noapte Next post Ize Căuţized ( Zei Decăzuţi ) Merg pe cioburi ca pe apă, uite-oglinda este spartă, Suntem zei căzuţi prin ploaie pe această lume moartă! Printre gânduri