March 9, 2016

Lutimlu - Ep Crust

( Ultimul - Pe Scurt )

micul dejun copios al unui libidinos
ce stă cu susul în jos şi plânge că nu-i frumos
şi că totul e greşit! şi că el e prea umbrit
şi că-n viaţă n-a primit ceea ce şi-a tot dorit.

acum stă cu cana-n mână şi bea din ea şi îngână
în timp ce-ncet se adună, zâmbind la luna nebună
spunându-i că vede-n stele visele lui efemere
ce par să se-ndepărteze fără să-i lase repere…

şi-şi plânge-n pumni! şi-i patetic! dar el se crede estetic
se vede-n oglinzi perfecte şi-şi spune că-i cel mai etic,
că el e bun şi pe bune toate sunt rele în lume,
de-aceea zilnic îşi spune că toţi sunt urâţi cu spume…

şi dă pe gât câte patru pahare de vin prea acru
şi totu-i pare mai amplu — e o scenă de teatru!
iar el e actorul care s-a stins pe scena prea mare
fără să vadă în zare măcar o rază de soare.

apoi cu whisky cu gheaţă stinge focul ce-l înhaţă
lacrimile-i curg pe faţă, gândurile-s la distanţă
şi-şi spune printre suspine că n-o să lase pe nimeni
să se apropie de sine — spunând “totul va fi bine”.

dar uite că deodată încet în el totul crapă
simte convulsii şi parcă groapa încet i se sapă
îşi duce mâna la piept, inima nu-i mai bătea!
acesta o fi sfârşitul? ar spune da… de-ar putea…