February 13, 2016

Tucepîn

( Început )

şi va veni ziua în care voi scoate
din cuvinte coapte consoane abstracte!
să las doar vocale — vorbe prea neclare
să fac peste noapte cu mâinile goale.

ca lutul în palme să le modelez,
tăcut le distrug, altele-am să creez!
s-amestec pământul urlând precum vântul,
stricând propoziţii, renăscând cuvântul.

şi-apoi apăsat să scriu pe perete
noi versuri pătate de zâmbete bete!
să pictez cu ceară şi flacăra chioară
poezii pe care le las iar să piară.

şi tu vei intra în camera nouă,
vei citi ce-am scris — lumea asta-n două!
vei vedea în rime ceea ce tu eşti…
fie-o să te pierzi — fie te regăseşti.

deci bine-ai venit — ia loc în faţa mea
închide-ncet ochii şi-ncepe-a visa…