February 13, 2016

Mipt Tedifneri

( Timp Redefinit )

Îmi tremură timpanul de la timpul neavut
Îl tot caut, dar se-ascunde — zău că e de nevăzut!
Dacă dai de el să-i spui că acum nu-l mai aştept,
Am decis să scriu viitorul într-un alt mod imperfect.

S-a tot lăsat aşteptat, iar acum chiar nu-l mai vreau!
Îl las să rămân-acolo, după el n-o să mai stau!
Scriu acum poveşti pe care le visam la întâmplare
Şi de el nu mai ţin seamă când privesc departe-n zare.

Am redefinit secunda şi minutul şi-orele!
Zilele par aşa lungi când nu mai vezi soarele!
Sunt în vis şi-n vis se pare că totul e aşa clar…
Uite îmi rescriu povestea şi nu simt că-i în zadar.

Iar de-aş putea în clepsidră aş pune numai o piatră,
Oprind timpul să se scurgă-n clipe ce nu vrei să treacă!
Sau ţi-aş oferi cadou un sac plin de zile goale
Să le umpli tu cum vrei, căci vor fi zilele tale…