( Umbra )
bună dragă umbră, hai ia-mă de mână
şopteşte-mi în grabă că noaptea-i nebună,
că visele noastre-s de nedespărţit
şi că n-o să pierdem în veci ce-am iubit.
hai mângâie-mi fruntea uscată de vânt,
lipeşte-mi de pleoape sărutul plăpând,
deseneaz-un zâmbet ce nu va muri
şi spune-mi că mâine tot aici vei fi.
şi te-aş lua în braţe şi-apoi strâns la piept
nu ţi-aş mai da drumul, ţi-aş lua orice drept
să poţi iar fugi când noaptea revine
şi eu să rămân din nou doar cu mine.