October 6, 2015

Frânturi de vânt

Vântul bate, mă cuprinde și de tine mă desprinde,
Încerc să îl mușc de mână, să îl fac să se închine!
Şi să urle de durere, să m-azvârle cu putere
De peretele de cretă unde m-am scris în tăcere!

Să-i arăt că nu mă poate, chiar nu mă mai poate ține!
Nu va reuși vreodată să m-arunce în mulțime!
Să îmi spună ce să fac, unde-anume și cât timp,
Nu o s-ajung o păpușă mânuită-n contratimp!

Nu îl las să mă dețină și să-mi pună pe retină
Un mic, negru, cod de bare care știu că în surdină
Îmi va redefini firea… Şi gândirea… Şi iubirea…
Prefer să m-ascund în mine căutându-mi izbăvirea.

Prin frânturi de vânt te caut și mă caut și găsesc
Bucățele mici ce-n grabă încerc să le tot lipesc
Şi-am să redefinesc vântul, să îl fac să nu mai bată,
Să nu-mi mai sufle prin vise, așa cum făcea odată.