pun în rime cuvinte și gânduri de mult uitate :
idei pierdute în noapte, mereu diversificate,
mă caut printre hârtiile astea-aruncate pe masă,
vreau să mă simt iar aproape, dar rămân tot la distanță!
nu mă găsesc, am pierdut drumul de la mine spre mine,
secundele se micșorează, oricât de mult nu-mi convine!
timpul se scurge-n clepsidra asta de mult prăfuită,
o țin în mână cu teamă să nu o sparg într-o clipă.
în jurul meu văd doar umbre care se-ascund sistematic,
îmi zic că poate visez, sau poate sunt prea pragmatic.
încerc să-mi definesc firea, să-mi regăsesc împlinirea,
pierdută-n lumi paralele — oare-asta-o fi mântuirea?
caut în mâine un astăzi la alt ieri să îmi răspundă,
mă pierd pe drumuri neclare ce par mereu că se-afundă,
îmi caut luna pe cerul albastru fără de nori,
caut în tine un alt eu care să nu-mi dea fiori.
mă văd acum de aproape deși încă sunt departe,
povestea mi se rescrie în această nouă carte,
dar nu am să mai pun semne să știu unde am rămas,
am s-o scriu fără oprire, încet, tăcut, pas cu pas.