October 4, 2015
[ volumul 08 : Drumul spre ieri ]

Liniște

s-a făcut liniște-n cer…

îngerii refuză să mai plângă pentru noi
ne dăm atât de plini, dar suntem așa goi
spălăm păcate multiplicate în lacrimi mult prea curate
ne cerem iertare, dar le repetăm apoi pe toate.

s-a făcut liniște-n cer…

rugăciunile nu mai urcă pe scara aceea aurie,
alunecă în jos și nu pot să mai fie
acea scăpare-a noastră — biletul de intrare –
în paradisul mitic ce are căutare.

s-a făcut liniște-n cer…

cineva a-nchis lumina și a strâns rapid decorul,
a golit apartamentul și a ars pe rug eroul,
a rămas totul pustiu, doar pereții ăștia goi
și printre lacrimi ne spunem: nu suntem de vină noi”

s-a făcut liniște-n cer, dar liniștea asta doare
mult mai mult decât un zgomot poate călca în picioare…



Previous post Lumea mea Bine-ai venit în lumea mea, sărută-mi ochii-nchiși și pleacă! Apucă-mă de mână și fură-mă de-ndată! Sărută-mi fruntea udă, lipește-mi de ea gânduri Next post Frânturi de vânt Vântul bate, mă cuprinde și de tine mă desprinde, Încerc să îl mușc de mână, să îl fac să se închine! Şi să urle de durere, să m-azvârle cu putere