October 26, 2015

Gânduri şi Cuvinte

Degeaba spui, degeaba taci, degeaba gândeşti ce să faci,
Cuvintele uneori crapă în drum spre cei atât de dragi.
Şi se transformă. Şi prind colţi. Şi-ncep să muşte din pământ,
Iar când ajung ’s-aşa schimbate - să le renegi nu mai ai când.

Degeaba faci şi calculezi soluţii ce-ţi imaginezi
Oricum toate nu ies aşa, aşa cum tu speri şi visezi.
Aşa că stai un pic pe loc şi priveşte în urma ta,
Analizează-te un pic - oare eşti cum sperai cândva?

Şi crezi în ieri, te-mbeţi cu azi, visezi la un mâine mai bun
La fel toţi suntem, asta-i viaţa - ca o ţigară şi-al său scrum -
Ne scuturăm din când în când, lăsăm în urmă praful gri
Şi căutăm apoi alt loc de-unde să-ncepem a iubi.

Pe drumul ăsta prăfuit, în grămăjoare de tăciuni
Cauţi lumini sperând s-aprinzi focuri ce-o să le ţii în mâini
Să cauţi drum spre ce nu ai, dar ce-ţi doreşti atât de mult,
Speri că-ţi vei rescrie povestea c-un alt final, unul mai bun.