e o dragoste nebună între noi doi,
punem paie pe foc doar să nu dăm înapoi.
mereu avem dreptate, noi nu știm să dăm în spate
și ne contrazicem inutil doar așa : că se poate!
avem gânduri mărețe, da-mpiedicate, răslețe,
care tot cad între noi încercând să ne învețe
că războaiele în viață nu se dau doar cu strategi
și că iubirea înseamnă să câștigi, dar și să pierzi.
laurii grei de pe frunte sunt nesemnificativi,
mai important e respectul și să știm a ne privi
așa cum știam s-o facem la început amândoi,
degeaba creștem în ani dacă ne pierdem pe noi.
privim prea mult printre rânduri și căutăm să găsim
arme ascunse-n cuvinte ce chiar credem că le știm,
nu vrem să spunem că poate azi chiar nu avem dreptate
și preferăm să ascundem în noi gândurile toate.
ne avem unul pe altul — ca sabie și ca scut,
ne protejăm sistematic și ne punem la pământ!
ne-ndepărtăm și ne-atragem : ba-nainte! ba-napoi!
așa o dragoste nebună era cândva-ntre noi doi!