September 10, 2015
[ volumul 10 : 10 Septembrie ]

Zâmbete albe

Sunt zâmbete albe pe cearşafuri negre,
Simţiri renăscute doar pentru-a le pierde.
Idei spulberate lăsate deoparte,
Aripi colorate lipite de spate!

Stăm mână în mână cu ochii spre stele,
Mă-ntrebi dacă încă mai cred că-ntre ele
E-o parte din mine, pierdută, uitată,
Lăsată acolo, ncet să se refacă…

Te privesc tăcută, tu priveşti prin mine,
Respiri aer greu şi-mi spui cu cruzime
Că parcă-i anost tot ce-avem acum
Şi parcă ai vrea s-o iei pe alt drum!

Şi tremură-n mine tot ceea ce-a fost
Trecutul m-apasă şi-mi spun n-are rost
Să vreau să pictez cu mâini tremurânde
Alte zâmbete-albe pe-alte paturi strâmbe!



Previous post Şoaptele din perete În acest perete ce-i prea alb şi rece Stau şoaptele care au tot zis să-nveţe Treptat din greşeli, dar s-au mulţumit Să stea, să privească, Next post Trei și-un unu Am să zâmbesc în mulțime când totul în jur se crapă, Am să caut adevărul în toți cei ce nu-l arată, Am să-ncerc să nu plec capul când greul mă