September 10, 2015

Trei și-un unu

Am să zâmbesc în mulțime când totul în jur se crapă,
Am să caut adevărul în toți cei ce nu-l arată,
Am să-ncerc să nu plec capul când greul mă înconjoară,
Am să fiu mereu alături de cei ce nu mă doboară.

Am să îmi aprind lumina când e noapte între gânduri,
Am să mă desenez tandru, sau poate crud printre rânduri,
Am să îmi tatuez aripi, să pot să zbor când greșesc,
Am să caut până-n clipa când știu c-am să te găsesc.

Am să rup pământu-n două, să te trag încet spre mine,
Am s-ascund între cuvinte tot ce-n viață nu e bine,
Am să mă sparg în bucăți, doar să mă reconstruiesc,
Am să las timpul s-arate cine sunt și ce gândesc.

Am să-ncerc să am răbdare vieții să îi dau culoare,
Am să-mi pictez viitorul pe petale mici de floare,
Am să-mi construiesc castele din toate visele mele,
Am să umblu-n întuneric fără să mă tem de iele.

 

Am lăsat timpul să treacă, fericirea s-o rescrie,
Am privit tăcut spre soare spunându-i să mă învie,
Am știut ceea ce caut, aveam schița-n mâna stângă,
Am câștigat în final — uite-mă, zâmbesc sub lună.

Acum gata, m-am găsit, mi-am zâmbit și am fugit!
Mi-am luat visul de mână! Plec să fiu de negăsit!
Am săpat tunele-n mine doar să găsesc ce speram,
Așa că vă spun adio — acum am ce căutam!

 

Sunt cuvinte-mprăștiate, gânduri născute în noapte,
Sunt doar rime sidefate, speranțe sau poate fapte,
Este felul meu de-a mi spune : zâmbește, fii fericit
Astăzi este ziua-n care pe-acest drum tu ai pornit.