September 12, 2015

Dor de viitor

Stăteam, visam, pe pat pluteam!
Îmi aminteam cât de mult te voiam!
Stăteam, visam, îmi repetam
Ce mult îmi lipseam, ce mult așteptam!

Timpul trecea, mă tot grăbea.
Să uit de toate îmi tot spunea!
Să uit de mine cel ce-am fost,
Să lupt acum, chiar are rost!

Mă tot gândeam cum de-am ajuns
S-am tot ce am, deoparte pus!
Să privesc zâmbind, în ochi cu sclipiri!
Să văd că acum am oglinda-n priviri!

 

Îmi caut glasul, l-am uitat,
Pe albi pereți l-am tot pictat!
Am încercat să nu-l mai pierd
Să-l țin aici, să-l scot din ieri!

Mă strig de sus, dar nu m-aud
M-ascund de mine, o iau pe alt drum!
Îți șoptesc cu teamă că știu cine sunt,
Tu-mi zâmbești tăcut și-mi spui că și tu!

Mă scot iar din cărți, mă fac iar afiș,
Îmi dau iarăși foc, din nou pe furiș!
Mă caut! Găsesc! Mă reconstruiesc!
În tine chiar cred! Mă știu! Mă zăresc!

 

E-atât de-acolo acest aici,
Vreau să te simt, să mă ridici!
Să cazi pe nori, să-ți spun în zori:
Azi sunt aici, te-ajut să zbori!

Zâmbetul tău să fie-al meu,
Să mă găsesc când fug de greu!
Să nu mă pierd, să-mi fii ecou!
Să-ți spun mereu: sunt doar al tău!

M-ascund în mine, și-apoi fug!
Încerc timpul să îl ard pe rug!
Să-l fac să-mi spună visător:
De ce mi-e dor, dor de viitor?

 

Şi spune-mi de ce secundele trec,
Lacrimile dor ascunse în covor!
Hai spune-mi de ce minutele tac,
M-ascund iar în mine… ’n două mă desfac!