Încă nu-mi vine să cred cam câte s-au întâmplat,
Câte lucruri s-au schimbat, pe ce drum am apucat!
Uitându-mă-n spate acum văd câte-n urmă am lăsat
Şi observ zâmbind în noapte că am rămas neschimbat!
Printre degete tremurânde văd timpul cum crud se scurge
Şi realizez că-n viaţă nu tot cum vrei tu decurge!
De aceea poate-i bine să priveşti şi din afară
Când crezi că totu-n jur crapă şi pe tine cade iară!
Mă caut printre cuvinte, ’mi aud ecoul departe,
L-am uitat se pare-n urmă, de-aia tremur ’n-a mea carte!
Acum îmi adun bucăţile şi le lipesc c-un zâmbet
Le sărut tăcut pe frunte şi-apoi fug în min’ să cuget!
Privesc degetele care ar fi vrut să cânte-n zare
Cum aştern cuvinte calde - mai multe ploi decât soare -
Le rog să se ia în braţe pentr-o rugă dedicată
Celor care au puterea să iubească viaţa toată!