September 10, 2015

Pumn de pământ

Îmi iau şapca de pe cap şi-o apăs tare pe piept,
Tremură privirea iară şi-mi tot spun că nu e drept!
Vântu-mi mângâie obrajii ştergându-mi lacrimile
Am rămas singur aici şi-mi caut iar urmele!

Simt tot praful cum m-apasă, cum îmi zice “ai alt drum,
E în faţa ta, reţine, nu te pierde de pe-acum!”
Îl ignor deşi se-agaţă de lacrimi ce-mi curg pe faţă,
Vrea parcă să uit de ele, să nu le dau importanţă!

Îmi iau sufletul în braţe şi îi spun să nu suspine,
Mereu voi păstra în el o bucăţică din tine,
O s-o lipesc de-un perete, o s-o desenez cu cretă
Pe tăbliţa asta neagră-n loc de “viaţa e perfectă”

Simt fiori reci cum prin vene curg spre inima-ngheţată,
În minte am doar secvenţe din tot ce-am avut odată,
Cuvintele ies din mine şi se aruncă în groapă -
Fug de mine, fug cu tine, nu vor să se mai întoarcă!

 

Mă aplec şi iau un pumn de pământ rece şi crud,
Îl arunc în groap-adâncă ce te-mbrăţişează-acum!
Îţi spun adio, dar parcă ceva din tine-a rămas
Lipită încă de mine, tatuată pe-al meu braţ!