Lacrimi ascunse

nu te stinge, nu m-atinge,
nu-mi spune că-n tin’ nu ninge!
că tu n-ai ploi şi furtuni!
că tu mereu te aduni!

nu te rupe, nu mă du
către gânduri ce n-ai cum
să le faci să îmi zâmbească!
să le vreau! să mă dorească!

nu te duce, nu veni,
nu mă oferi lumii,
căci nu sunt piesă de schimb
cum nici tu nu eşti Olimp!

nu te sparge-n bucăţele,
n-am să te culeg din stele,
să te fac la loc în grabă
să mă pui din nou în ramă!

nu-mi spune că ai secat,
că n-ai lacrimi, c-ai uitat!
n-arunca cu tine-n mine,
căci vorbele nu-ţi sunt fine!

nu mă căuta în vise!
nu te văd în lumi promise!
nu mă vezi când spui “iubire”!
nu ştiu de exişti… în fine!