September 10, 2015
[ volumul 10 : 10 Septembrie ]

Îmi lipseşti, deseori

Îmi lipseşti, deseori, când secundele mute
Îmi ţipă în ureche că nu pot să te uite!
Îmi lipseşti, deseori, când e camera goală
Şi simt pereţii grei cum vor tot să reapară!

Îmi lipseşti, deseori, când îmi caut cuprinsul,
Când îmi şopteşte umbra că am totul şi nimicul!
Îmi lipseşti, deseori, când frigul mă ia-n braţe,
Când mă strânge de mână şi simt cum vrea să mă-nhaţe!

Îmi lipseşti, deseori, când lumina-i aprinsă,
Când îţi caut privirea şi n-o văd, este stinsă!
Îmi lipseşti, deseori, când m-aştern în cuvinte,
Când iau sufletu-n braţe şi-l simt atât de fierbinte!

Îmi lipseşti, deseori, când inima îmi bate,
Când te caut aici, dar tu eşti prea departe…



Previous post Iluzii cu contuzii Sperăm negrul peste noapte să devină un alb pur, Credem în iubiri perfecte, dar ne rătăcim pe drum! Ne-omorâm de azi pe mâine chiar de suntem Next post Lacrimi ascunse nu te stinge, nu m-atinge, nu-mi spune că-n tin’ nu ninge! că tu n-ai ploi şi furtuni! că tu mereu te aduni! nu te rupe, nu mă du către gânduri ce