September 28, 2012

Piesă de schimb: Gândul

Mă înclin și mă declin, tremur puțin și suspin
Închid teama în cutie, arunc cheia, n-o mai țin!
Ascult șoapte ce-n perete s-au lipit de la căldură
E atât de cald, dar tremur, o fi poate de la ură!

Urăsc să-mi calc în picioare speranțele nenăscute,
Să nu le dau șansa dreaptă de-a fi de-alții-n două rupte!
Urăsc să m-ascund în mine și să zic că o să treacă,
Urăsc să văd bucățele din iubirea mea cum pleacă!

Urăsc să fiu ars pe piele cu păreri prea negative!
Să privesc oglinda mată și să nu mă văd pe mine!
Să îmi zic că eu nu merit… când de fapt, cu-adevărat,
Alții-s cei ce nu merită să știe cum sunt de fapt!

Urăsc să mă tai în două și să-mi scot visele-afară!
Mi-am tot zis că nu se poate s-am o viață ideală!
În tot timpul dinainte am fugit fricos de toate,
Acum însă ceva-i altfel, acum cred c-altfel se poate!

 

Așadar o să fiu altul, o să sper c-acum se poate,
O să-nchid ochii și-n vise o să văd clipele toate
Cele ce-nca nu au ajuns, dar ce știu că or să vină
Am să le trag după mine, le tatuez pe retină!

Iubesc să văd cum în seară nu mai văd nori cenușii!
Să știu c-undeva acolo este-un drum ce poate fi
Al meu, pavat cu iluzii și cu vise mult sperate,
Iar în capăt o lumină să mă scape de-astă noapte!

Iubesc rana vindecată, iubesc gândul ăsta nou!
Acum n-are lacrimi negre, este vesel mai mereu!
Nu știu sincer cum de oare să îl schimb am reușit!
E drept, căutam un altul, dar nu știam cum să-i zic!

Iubesc să iubesc iubirea și-n iubire să mă scald!
Să mă simt apreciat! Să mă simt ținut la cald!
Acum chiar mă simt un altul, unul ce are putere
Să-și croiască aripi albe chiar și de va fi-n cădere!