Adie vântul, șterge tot, din sufletele ce n-au loc
În lumea asta plină ochi de oameni goi, plini de noroc!
Și te-am găsit și am să stau și m-ai găsit și ai să stai
Să adunăm frunze-aurii de pe poteci mai după mai!
Am căutat mereu în gol secundele să le dobor
Și să le spun cu glas tăcut: “pe cerul meu nu vreau un nor”
Și-acum senin e tot în jur, octombrie-i și știu c-acum
Am să visez cu ochi deschiși mergând cu tine pe un drum!
O să-ți țin palma-n palma mea, o s-o ascund de vremea rea,
O s-o sărut de-i va fi frig, o să îi dau căldura mea!
O să te lipesc de povești în care poate nu credeai,
Și o să te sărut în zori, în brațe c-o cană de ceai!
Octombrie, bine-ai venit, te-am așteptat atât de mult,
Dar acum uite, ești aici, și-ncep să-mi simt gândul vibrând.
Ceva se schimbă, simt ciudat, e-un început mult așteptat,
Rămâi aici să desenăm cu zâmbete-al nostru regat!