September 21, 2012

Departe

celor ce au pierdut cândva pe cineva drag…

Te vreau aici, mi-e dor de tine ca de o toamnă ce nu mai vine
Și simt că nu pot să respir, în mine totul se închide,
Simt reci secunde cum apasă pe al meu suflet, îl îngheață
Și totu-mi pare-așa pustiu și-ncă te simt în a mea viață!

Mă caut în tot ce-a rămas, în ce iubeam și-n ce uram,
Te văd în toate și-n nimic, ești icoana ce n-o mai am!
Mă pierd în vis, tresar de dor încerc să-ți strâng mâna, să-ți spun
Să stai aici, să nu mai pleci, e-atât de rău singur pe drum!

Aș da orice să mă întorc și să repar câte-am stricat
Fără să știu cât am greșit și cât de rău am procedat!
Aș da orice să te aud, deși-nainte îmi spuneam
Las’ că sun mâine sau pe seară… și mai mereu iarăși uitam!

Te strig în mine uneori și sper s-aud “da, sunt aici”
Cu vocea caldă să m-alinți cum o făceai în anii sfinți!
Să-ți spun “uite ce mare sunt” și “prin câte-am trecut în timp”
Dar nu mai ești și e pustiu, totul e gol, dar tot te simt!

Respir în silabe ce dor, mă-nchin cu ură, fără spor!
Încerc să caut un răspuns, inima-mi crapă, simt că mor!
Te-aș vrea aici, dar ești departe, acolo unde eu nu pot
Să te sărut, să te ating, să-ți zic c-ai luat cu tine tot!

---

Poezia aceasta trebuia să apară ceva mai târziu, însă a fost pusă astăzi special pentru un om care m-a ajutat enorm, m-a sprijinit mereu și acum trece printr-un moment îngrozitor… Asta este pentru tine nene! :’(