September 22, 2012

Piesă de schimb: Cuvintele

Îmi cunosc cuvintele, căci le-am cules de-atâtea ori
de pe jos, rupte-n bucăți, când făceam stupide erori!
Mă priveau îndurerate și-mi ziceau că-n ele moare
câte ceva când arunc cu ele așa, la întâmplare!

Am încercat să le zic că nu le pot ține-n brațe,
nu pot să nu le dau drumul, alte inimi să înhațe!
Dacă nu se lipesc bine n-am ce face, dar nu pot
să n-arunc cu-aceeași forță până am să am noroc!

Acum am rămas în gât cu un gol ce mă apăsa,
cuvintele mi-au plecat și-o durere nefirească
le-a luat locul și acum încerc să mă regăsesc,
să m-adun și să pornesc altele vorbe să găsesc!

O să încep căutarea cu un nume și de-l văd
am să mi-l lipesc de buze unde cândva aveam “dor”!
O să-i spun să stea acolo pân-am să-l știu pe de rost,
apoi am să-l mut pe inimă și-acolo am să îl cos!

După care am să caut să înlocuiesc “durere”
c-un cuvânt ce în oglindă poate va-nsemna “plăcere”.
Am să pictez apoi norii pân-am să fac din zi noapte
și când o să văd în jur o să plec și-eu mai departe!

O să caut printre munți un substituent astral
pentru “forță” și “putere” — sperând c-astfel o să am
șansa de-a scăpa din mine, de-a-mi scoate aur din piept
și a-l pune tot în versuri, numindu-mă iar poet!

Când aproape drumu-i gata o să risc și-o să m-arunc
înspre piepturi spulberate, făcându-mă praf în vânt.
Și-o să-ncerc să fur de-acolo bucățele de amor,
să-mi refac al meu “iubire” de care mi-e-atât de dor!

Dup-am să mă uit în grabă după sentimente mici,
cuvinte precum “te caut”, “îmi lipsești” sau “ești aici”!
O să le adun în palme și o să le duc la buze
o să le sărut zicând “de acum vă numiți muze”!

Iar când căutarea-i gata am să vin să te găsesc,
am să-ți iau fața în palme, am să-ți spun că te doresc,
am să-ți desenez în șoaptă pe pânză fictivă chipul,
am să-ți spun că îți dau totul, doar tu să nu-mi dai nimicul!