September 20, 2012

Sătul

Nu mai vreau să aud vorbe, gânduri și păreri fictive!
Aruncate-n stânga, ’n dreapta! Grimase mici, fugitive!
Șoapte crăpate în două și scurse de bunătate,
Lipite apoi în grabă și ca trofee-arătate!

Nu mai vreau să văd imagini mâzgălite pueril!
Povești azvârlite-n grabă pentru-a răni inutil!
Inimi sparte-n bucățele și-apoi la uscat lăsate,
Sunt sătul de falsitate și de suflete-expirate!

Nu mai vreau să iei decizii pentru mine-n lumea ta!
Nu mă lipi de povești ce-ncepi a le desena!
Crede-mă că-mi cunosc pânza și ce vreau să pun pe ea
Și nu-mi spune că nu-i bine, tu nu știi cum pot picta!

Nu mai vreau să simt frisoane când văd c-adevărul pare
Doar o minciună uscată și lipsită de culoare!
Nu mai vreau s-aud opinii și ce cred toți că e bine
Chiar nu-mi pasă! Sunt sătul! Ține-le doar pentru tine!

Nu-mi zi că afară plouă dacă eu văd că e soare!
Nu îmi arunca clepsidra zicând că n-are valoare!
Timpul tot încerc să-l scutur de secunde otrăvite
Pentru a-l face să rămână, să fie mult mai cuminte!

Nu mai vreau să aud vorbe! Nu vreau picioare îndesate
În povestea vieții mele ce doar eu o știu de-aproape!
Nu mai vreau să-mi spună nimeni că e rău sau că e bine
Eu sunt singurul ce știe cum să-mi fac viața ca-n filme!