Am vărsat lacrimi în cerc, în pătrat, chiar și pe sfert!
Am uitat să sting lumina când plecam, fiind incert!
Am strigat la urme calde când absența mă durea
și-am plecat capul mereu când conștiința mă rodea!
Am răpus cuvinte oarbe crezând astfel că nu doare!
Am căzut și în cădere am văzut tot cum dispare!
Am turnat ecou-n tine să văd de îmi va răspunde
și-am auzit inima ta vorbind lumii de-al meu nume!
Am tăiat în două umbra vrând să fac două ca tine!
Am desenat cu creionul chipul tău în zări senine!
Am văzut negrul și albul, întunericul, lumina
și-am crestat în mine vise, vrând să-mi asum toată vina!