September 15, 2012

Cioburi de sinceritate

Nu mă sparge-n bucățele să vezi de mă pot reface!
Nu mă provoca la luptă doar să vezi de-o să fac pace!
Nu mă ascunde de mine cu-alte haine prefăcute!
Nu mă alunga din tine cu minciuni deja știute!

N-am să crestez vorbe crude pe plămânii tăi de sticlă!
N-am să-mi pun vreo mască neagră să-ți fac lumea ofilită!
N-am să te arunc în mine și-apoi să te las uitată!
N-am să îți pictez cu stânga inima catifelată!

Nu mă lipi între pleoape, nu vreau să vezi tot prin mine!
Nu mă rupe însă-n două când crezi că ceva nu-i bine!
Nu mă desena cu cretă pe a ta mare de gânduri!
Nu mă căuta în praful ce se depune pe rânduri!

N-am să te caut în versuri și-n cuvinte răsfirate!
N-am să te pictez cu stânga pentru-a te șterge în noapte!
N-am să te lipesc de buze, nu vreau să respir prin tine!
N-am să îmi mimez iubirea, asta chiar nu-mi stă în fire!

Nu mă izgoni departe, n-am să lupt să stau aproape!
Nu mă arunca spre stele dacă e-nnorat în noapte!
Nu mă pune-n buzunare cu-alte chei ce-s ruginite!
Nu mă dezlipi de tine fără să-mi zici dinainte!

N-am să te las să lupți solo, am să stau, te voi susține!
Nu mă lăsa să simt gustul toamnei reci fără de tine!
N-am să-mi tatuez retina cu-alte chipuri trecătoare!
Nu mă lăsa-n veci să uit c-am fost și-ncă-s al tău soare!

O să pun pe jos să zacă bucățele mici din mine!
Peste ele, presărate, s-arunci fărâme din tine.
Cioburi de sinceritate să ne intre în privire
Și să desenăm trecutul în viitorul ce vine!