Încă tremur și-mi simt trupul apăsat de-această viață,
Îmi scot firele de ață, deschid ochii, văd în ceață!
Simt o fericire crudă ce-mi calcă-n picioare clipa,
Vreau să râd, dar lacrimi sumbre îmi încețoșează mintea!
Vreau s-articulez cuvinte, vreau să țip, să țip spre zare!
Să știe cei ce m-au uitat că-ncă-s aici, prind culoare!
Desenez cu mâna arsă și cu degetele strâmbe
Pe nisip cuvinte moarte și uitate de-astă lume!
Încă iubesc în secunde când alții aruncă-n aer
Sentimente și iluzii, tăind crud cu un bomfaier
Fire de-ață atârnate de inimi ce-s anulate
De decizii imbecile, crude și nemeritate!
Îmi pun mâinile-asimetric pe sufletu-nchis ermetic,
Verific de-ncă-i acolo, de mai iubește poetic,
De mai știe să recite printre clipe obosite
Declarații de iubire ce-au fost demult azvârlite!
Mă privesc în apa rece și-mi văd chipul diferit!
M-am schimbat deși în mine mă simt tot eu, ăla mic!
Îmi zâmbesc și-o iau la vale pe-acest drum numit viață
Îți sărut mâna plăpândă și îți spun să-mi stai în față!
Acum gândurile omise-s lăsate-n urmă, uitate!
Încep să îmi scot din mine toate vorbele jurate!
Mă desfac în bucățele, și-ți pun părți din mine-n mână,
Plec să-mi fur piese de schimb! Poate mergem împreună!
Volumul #7 se va numi “Piese de schimb” și va începe pe 15 septembrie 2012!
Vă mulțumesc pentru că mă citiți, pentru că dați mai departe, pentru că îndrăgiți cuvintele!
Mă înclin,
Cristian CIOFU