May 18, 2012

Omis #18 - Sfârşit de act

Şi ce folos? Şi ce folos? E încă totu-ntors pe dos!
Secundele se sparg de geam şi se împrăştie pe jos!
În jur e tot tăcere surdă, toate încearcă să spună
Că mai nimic nu e normal în lumea-asta aşa nebună!

În căutarea fericirii ne-mpiedicăm noi de noi,
Ne ascundem de lumină precum struţii, da’n noroi!
Ne rămân imagini goale ce ne umplu de regrete
Şi ne-ntrebăm de ce viaţa ne zideşte în perete.

Vezi cortina cum coboară, cum se repede spre tine,
Ştii că nu-i poţi ţine piept, e mult prea grea pentru tine!
O implori să nu se ducă, să rămână-nca acolo,
Să mai stea măcar un act, apoi să te lase solo!

Acum gata, scena-i goală, publicul însă nu ştie
De s-aplaude, să plângă, sau să zică “a fost să fie”!
Se ridică toţi de jos, aplaud-ultima oară
Şi-apoi pleacă, se duc toţi! Te lasă singur în seară!

Te înclini, mulţumeşti lumii, dar deja e prea târziu
Sala-i goală, ’i întuneric! Totul e aşa pustiu!

 

Acesta a fost volumul #6 - Gânduri Omise !

 inrime se retrage, lăsându-vă cu 6 volume frumoase…

Le mulţumesc din suflet tuturor celor ce au citit, ce au simţit, ce au îndrăgit ceea ce am postat eu aici!

inrime este o parte din mine, dar mă bucur nespus când văd că şi alţii se regăsesc în cuvintele, poveştile şi sentimentele “aşternute” pe acest site.

Sper să ne auzim în curând… O vară minunată vă doresc!

Mă înclin în faţa voastră cu maxim respect,
Cristian CIOFU