May 18, 2012
[ volumul 06 : Gânduri Omise ]

Omis #17 - La fel ca tine

Cinci rânduri pe-o hârtie, sau poate erau şapte…
Ultimele cuvinte lăsate ca o carte
Deschisă la o pagină cu vorbe aurite,
Am simţit cum mă scutur de-ale mele cuvinte!

Se mişcă tot cu mine, simt ochii cum m-apasă!
Vor să citesc, dar parcă… ceva-n min’ nu mă lasă!
Mă caut, dar n-am semne lăsate pe parcurs,
Mă pierd printre cuvinte desenate pe-ascuns.

Simt picioarele grele deşi ar vrea să fugă,
Să ajungă la tine, în braţe să te strângă!
Simt că am plumb în mine şi devin statuetă,
Îmi tremură trecutul ce-i desenat cu cretă!

Îmi iau inima-n braţe şi-i spun să nu mai bată,
Zâmbesc făr-a-mi da seama ce-anume mă îmbată,
Privesc prin foaia albă ce-acum de min’ se ţine
Ca un ultim sărut scria la fel ca tine” !



Previous post Omis #16 - Bucăţi Am bucăţi din tine-n ochi, de-aia-mi tremură privirea! Lacrimi calde-mi zidesc chipul protejându-ţi amintirea! Gândurile te pictează c-un creion Next post Omis #18 - Sfârşit de act Şi ce folos? Şi ce folos? E încă totu-ntors pe dos! Secundele se sparg de geam şi se împrăştie pe jos! În jur e tot tăcere surdă, toate încearcă să