May 18, 2012

Omis #13 - Camera goală

Hai vino te-aştept în oglindă,
S-apari tu din spatele meu…
Să îmi săruţi gâtul şi fruntea
Şi să-mi spui “eşti soarele meu”!

Şi-apoi să te sărut pe frunte
Şi pe-ochii căprui, minunaţi!
Să zâmbeşti pierdută în mine,
Să-mi spui “am venit! ce mai faci?”

Dar iar mă trezesc şi îmi pare
Că-s prea multe-umbre pe pereţi…
Şi-n visele mele întruna
Apari doar tu căci nu mai eşti!

E camera mare şi goală,
Îmi tremură sufletu-n ea!
Te văd în oglinda murală
Şi-ncerc să te scot iar din ea!

Am încă o parte din tine
Pierdută pe un colţ de pat,
Tremură o lacrimă-n mine
Mereu când îmi zic c-ai plecat!

Şi iar mă trezesc şi îmi pare
Că-s prea multe-umbre pe pereţi…
Şi-n visele mele întruna
Apari doar tu căci nu mai eşti!

Deschid uşa mereu cu teamă,
Căci ştiu că tu nu vei mai fi…
Să îmi sari la gât zâmbitoare,
Şi ştiu c-alta greu voi găsi!

Mă caut prin gânduri pierdute,
Mă găsesc cu tine zâmbind!
Mă întreb de ce acu’s altul,
Altul ce tot trage de timp!

Dar iar mă trezesc şi îmi pare
Că-s prea multe-umbre pe pereţi…
Şi-n visele mele întruna
Apari doar tu căci nu mai eşti!