May 18, 2012
[ volumul 06 : Gânduri Omise ]

Omis #12 - Umeri de lut

Simt durerea cum apasă pe umerii mei de lut,
Orice por îţi ţipă numele sperând la-nc-un sărut,
Lacrimile îmi pictează chipul tău fără cerneală
Sunt atât de gol şi tremur, iar pun tot la îndoială.

Simt căldura cum apasă pe umerii mei de lut,
Mi-i topeşte şi mă face s-o iau iar de la-nceput.
Să îmi desenez cu cretă un contur şi-apoi să-l umplu
Cu speranţe şi iluzii, să pun totul înăuntru!

Simt imagini cum apasă pe umerii mei de lut,
Pierd din forţa ce-o aveam, n-am cuvinte, devin mut!
Dar prin semne şi cuvinte desenate pe hârtie
O să reuşesc mereu să-i spun vieţii cum să fie!

 

Simt aerul cum apasă pe umerii mei de lut,
Îmi dă-ncredere în mine, să văd totul cum am vrut?
Să m-arunc în alte braţe, să le las să mă înhaţe,
Să mă las furat de şoapte şi de alte gânduri hoaţe?



Previous post Omis #11 - Un minut aş vrea atât să mai sărut tot ce ai tu, doar un minut! şi-apoi te-aş lua, te-aş lua pe-un nor şi te-aş lipi de-al meu decor! nu te-aş mai lasă s-o Next post Omis #13 - Camera goală Hai vino te-aştept în oglindă, S-apari tu din spatele meu… Să îmi săruţi gâtul şi fruntea Şi să-mi spui “eşti soarele meu”! Şi-apoi să te sărut pe