aş vrea atât să mai sărut
tot ce ai tu, doar un minut!
şi-apoi te-aş lua, te-aş lua pe-un nor
şi te-aş lipi de-al meu decor!
nu te-aş mai lasă s-o apuci
pe un alt drum cu coji de nuci,
te-aş înveli noaptea târziu
cu sărutări — cum doar eu ştiu!
ţi-aş pune viaţa mea pe jos
sau ţi-aş coase-aripi armonios,
te-aş învăţa să zbori, ţi-o jur
de m-ai lasă să-ţi fiu-mprejur!
dar pân-atunci te ocrotesc
aşa cum pot, cum reuşesc!
te fac să râzi, să uiţi de ploi
să vezi frumosul în război!
îmi place să te am în gând,
deşi te-aş prefera pe drum,
dar n-am să renunţ până când
voi irosi tot ce-am mai bun!