May 18, 2012

Omis #10 - Secvenţe

Am în minte doar secvenţe din tot ceea ce a fost:
Tu la uşă zâmbitoare, eu privindu-te frumos!
Mintea-mi joacă feste iară, arătându-mi-te-n gară,
Vreau să repet ce-am trăit, să rămân cu tine-n seară!

Şi când ziua o să vină o să trag de-un fir de lână,
O să-ntorc timpul cu mâna, făcând din soare iar lună,
N-o să las zorii să vină, o să-mi pun paznic în noapte
Toate speranţele mele şi iluziile deşarte!

O să zidesc încăperea cu vorbe ce rup tăcerea,
O să-ţi spun că eşti frumoasă, iar tu-o să-mi alini durerea,
O să te sărut pe frunte şi pe ochii adormiţi
Şi-o să-ţi spun cuvinte fine, chiar de tu-ai să-mi zici iar “minţi!”

O s-arunc în nori cu ceară, să fac găuri de lumină,
O să-ţi şoptesc la-ureche “hai, mai dormi, nu-i încă ziuă”,
O să te pictez în minte, măcar aşa să rămâi
O bucată-aici în mine, să spun “te-ador” să am cui!

O să iau apoi lipiciul din cămara istovită,
Să-ţi lipesc urmele paşilor din camera-asta mică!
Am să-ţi recreez făptura alinând astfel arsura
Ce-a rămas în urma ta, deşi am închis căldura!