Omis #09 - Timp fără timp

simt cum totu-n jur dispare!
umbrele zboară spre zare!
te ţin strâns — nimic nu doare –
nu mai văd în depărtare.

eşti aici, atât contează,
îţi simt trupul cum vibrează,
îţi simt inima cum bate,
şoptindu-mi “rămâi aproape”.

părul tău-mi mângâie chipul,
obrajii-mi imită ticul
de-a zâmbi când totul doare,
de-a te săruta cu-ardoare!

toţi au dispărut în ceaţă,
simţi că eşti în altă viaţă!
îţi simţi inima-nvelită
de-o căldură inedită!

şi ai sta aşa o viaţă –
ascuns de o lume hoaţă –
care-ţi fură din secunde
şi te lasă doar c-un nume…