May 18, 2012
[ volumul 06 : Gânduri Omise ]

Omis #08 - Îmi pare rău

Îmi pare rău pentru tot ceea ce nu am făcut bine!
Îmi pare rău pentru cei care încă se mai gândesc la mine!
Îmi pare rău că am plecat când poate nu trebuia să plec!
Îmi pare rău că mă gândesc prea mult la cauză şi-efect!

Îmi pare rău c-am pierdut prieteni fără drept de apel!
Îmi pare rău că n-am curaj, mereu să fac totul altfel!
Îmi pare rău că nu spun lumii cât de mult o iubesc!
Îmi pare rău c-abia după ce pierd învăţ să preţuiesc!

Îmi pare rău că poate nu-s aşa cum vor unii să fiu!
Îmi pare rău că beau prostii şi că mă culc noaptea târziu!
Îmi pare rău că-mi bate-n piept o inimă ce-are un ţel!
Îmi pare rău, dar eu în viaţă aş face tot exact la fel!

Îmi pare rău că vei pleca, îmi pare rău că nu vei sta!
Îmi pare rău că umbra mea pereţii îi va zgâria!
Îmi pare rău că am să plec, îmi pare rău c-am să mă duc!
Îmi pare rău că nu-nţelegi, îmi pare rău că te-am pierdut!

Îmi pare rău că scriu ce scriu, îmi pare rău că-mi pare rău!
Îmi pare rău că nu pot scuze” să tatuez n sufletul meu!
Îmi pare rău c-aud ecou când strig iubirea-n dormitor!
Îmi pare rău că n-am putut să te lipesc de-al meu decor!

Îmi pare rău că zâmbesc mult, îmi pare rău dar ăsta-s eu!
Îmi pare rău că par neatent, sau poate par că mint mereu!
Îmi pare rău că uit cafeaua din zori până noaptea târziu!
Îmi pare rău că nu mă vezi aşa cum sunt, cum eu mă ştiu!

Îmi pare rău că azi e luni şi că e frig şi că-mi e somn!
Îmi pare rău că mă trezesc încet-încet, că nu mai dorm!
Îmi pare rău că am visat iar ceea ce demult visam!
Îmi pare rău că m-am trezit, în vis nimic nu regretam!



Previous post Omis #07 - Cu ea în braţele ei simţi cum ieşi din tine te împarţi în două — în rău şi în bine – simţi cum te sărută şi răul dispare, n-ai vrea să-ţi dea drumul, să Next post Omis #09 - Timp fără timp simt cum totu-n jur dispare! umbrele zboară spre zare! te ţin strâns — nimic nu doare – nu mai văd în depărtare. eşti aici, atât contează, îţi simt