May 18, 2012

Omis #07 - Cu ea

în braţele ei simţi cum ieşi din tine
te împarţi în două — în rău şi în bine –
simţi cum te sărută şi răul dispare,
n-ai vrea să-ţi dea drumul, să nu zbori în zare!

simţi cum doar cuvinte îţi curg iar prin vene,
imagini neclare-ţi lasă pe chip semne!
sunt zâmbete calde şi neînţelese
lipite de tine când ea te priveşte.

încerci să-i furi chipul, pe pânză să-l pui,
să devii un pictor, c-un nume-al oricui…
să-i ai mereu ochii privind către stele,
zicându-ţi în şoaptă: “pot fi ale mele?”

şi toţi să se uite la umbra pictată,
să vezi c-o adoră (ca tine odată)
şi-apoi să le spui cu vocea sfioasă:
“era aşa fină şi aşa frumoasă!”