Bine-ai venit, ia-mi fruntea-n palme,
Sărut-o apăsat, măcar până adoarme,
Spune-i tot ce-i frumos şi ce încă nu ştie –
Scrie-i poezii albe pe gânduri de hârtie.
Săruta-mi ochii goi şi varsă-mi în ei vise,
Umple-i din nou cu lacrimi şi speranţe nezise.
Aruncă tu pe geam tot ce mai e din mine,
Separă-mă în două şi-ascunde-te în mine.
Şi să rămâi acolo, de cald să îmi ţii mie,
Să-mi atingi visele în nopţi ce-s fără tine,
Să-mi strângi inima-n braţe, s-o faci să nu mai bată,
Arată-i măcar pentr-o clipă ce-i dragostea curată.
Şi stai să-mi fii ecou în nopţi ce mă apasă,
Să-mi fii cântec de leagăn, icoană-n colţ de casă.
Desenează-mi pe uşă zâmbetul tău ce ştie
Să mă facă să uit de tot, chiar şi de mine!
Zideşte-mi trupu-n vise şi-aruncă foc pe mine,
alungă-mi teama oarbă, zi-mi c-o să fie bine.
Şopteşte-mi la ureche, ţine-mă învelit,
Ia-mi fruntea, pune-o-n palme, să-ţi spun bine-ai venit!