April 26, 2012

Trecere #5 - Semnătura finală

Oare poveştile-ncep doar pentru-a se termina?
Oare lacrimile-apar în ochi doar pentru-a spune pa?
Oare tăcerea înseamnă-ntotdeauna un răspuns?
Oare poţi s-adori în lipsă? Să lupţi făr-a fi răpus?

Ţine fruntea sus în zare, orice se întâmplă jos,
Nu arăta că te doare chiar de-n tine-i tot pe dos!
Zâmbeşte chiar şi când lacrimi îţi inundă rece trup,
Fă-ţi un scut din vise rupte, ia-o iar de la-nceput!

. . . . . . . .

Ard de frig şi rup tăcerea în bucăţi hexagonale,
Mă uit în camera goală, sunt absent, iar umbre clare
Mă-nconjoară şi cu teamă îmi spun că mâine în grabă
Cineva-o să-mi fure viaţa şi-o să-mi lase alta goală!

. . . . . . . .

Am în mână tastatura, sunt poet de modă nouă!
Mi-am spus eu mie poet, asta zău că-i treabă nouă!
E ciudat cum tot se-nvarte — cum accepţi ce refuzai!
Când viaţa îţi râde-n faţă tu îi spui “atât puteai?”

De mâine-am să-mi iau coroana şi mi-o pun singur pe cap,
Apoi m-ascund în mulţime să văd de-am să fiu uitat!
Am s-aştern gânduri omise după care voi pleca,
Am să las tăcerea-n urmă… ce se poate întâmpla?

 

Gata! A venit şi momentul în care spun stop!

Volumul #5 — ImPersonal se încheie aici!

Momentan viitorul inrime este lăsat în suspans!

În maxim 1-2 săptămâni voi veni cu ceva “în premieră”, după care va fi anunţată o pauză! Probabil atunci voi anunţa şi cât de lungă va fi…

Vă mulţumesc că mă citiţi, că votaţi, că daţi Like-uri, etc…

Mă înclin!

Cristian CIOFU