Am să pictez cu paşii tăi oraşul ăsta gol!
Am să trăiesc undeva sus, în vapori de alcool!
Am să mă-mbat cu-aroma ta şi am să te învăţ să zbori,
Am să-mi rup din suflet (poate) şi-am să ţi-l dau ca pe flori!
Am să pictez cu umbra ta pereţii cenuşii!
Am să te fac să vezi ce văd, lumină caldă-n zori de zi!
Am să te-arunc spre norii grei şi-am să te prind apoi de gât!
Am să-ţi spun viaţa la ureche, ascunsă toată-ntr-un sărut!
Am să pictez cu vocea ta copacii ăştia trişti!
Am să le dau forţa să cânte ca nişte-adevăraţi artişti!
Am să-ţi fur zâmbetul în zori şi-am să mi-l pun în buzunar!
Am să-mi storc lacrimile grele şi-am să le pun într-un pahar!
Am să pictez cu trupul tău camerele-astea reci!
Am să te-ntreb de ce nu stai? De ce oare tot vrei să pleci?
Am să te ţin la pieptul meu, am să te fac de tot să uiţi!
Am să te fur din lumea ta — să mă pictezi când mă săruţi!