Mi-am pus pe inimă-un afiş,
scrie pe el ” de-nchiriat ” !
Ţi-aş da cheia să te-uiţi în ea
dar, sincer, abia ce-am spălat.
Aşa că mai bine vorbim:
spune-mi ce-aştepţi cu-adevărat?
Să ştiu ce vrei, ce cauţi tu,
să nu ne-amăgim eronat!
De-i spaţioasă? Tu ai loc!
Dar vei sta cam îngrămădit…
Visele-nc-acolo le ţin,
de cei din jur eu le-am pitit!
Să ştii însă că pe tavan
sunt ceva pete cenuşii,
mici răni rămase inutil,
precum cerneala pe hârtii!
Cam asta-i tot, restul te las
pe tine să afli în timp.
De vrei să stai, ’ţi dau cheia azi,
dar nu sta doar un anotimp!