Aş călca ceru-n picioare şi i-aş da altă culoare
Doar s-arăt lumii că-n viaţă totu-ncepe c-o schimbare!
Toate vin şi toate pleacă, nimic nu-ţi rămâne-aproape,
Cum vrei poveşti minunate când tu stai aşa departe?
Aş lua norii cu peniţa şi le-aş colora fiinţa
Şi-apoi lor m-aş spovedi vrând să obţin pocăinţa!
Le-aş spune cât am iubit, cât ador şi când mi-e dor,
Doar să-mi dea în picături chipul ei mereu în zori!
Aş redesena pământul, ascunzându-i înăuntru
Toate lacrimile surde ce ne amintesc trecutul!
Şi-apoi un mare cutremur aş face să dărâm ziduri
Ce ne separă pe noi de ce suntem după chipuri!
Aş seca tot ce înseamnă lac, râu, mare sau ocean,
Aş ascunde apa toată, nu aş mai lăsa un gram!
Şi-o bucată aurită ce din tine-a fost ciobită
Aş face-o unicul râu, să fii de mai toţi iubită!
Mi-aş rupe numele-n două, sau pe mine-n patru părţi,
M-aş arunca peste umăr şi m-aş ascunde în cărţi,
Aş sta pitit după rime, după consoane, vocale,
Aş ieşi de-acolo numai la auzul vocii tale!