Apăsat

Îi aud vorbind în jur,
îmi tot spun “tu nu ai cum,
nu poţi vedea ce vedem,
te-ai zidit ’ntr-un vis suprem”!

Îi aud şoptind în noapte
că n-am pe nimeni aproape,
că merg jos visând în sus,
că mă las uşor răpus!

Îi aud, le-aud privirea,
’mi apasă dezamăgirea!
Nu am lacrimi căci uitate
au fugit în zigzag toate!

Îi aud, îmi stau pe creier,
nu mai pot, simt că n-am aer!
Sunt sătul de vocea strâmbă,
sunt sătul să urlu-n pungă!