April 11, 2012

Adânc în mine

 Adânc în mine încă târâi acel ursuleţ de pluş!
 Adânc în mine încă-s mic, încă plâng de dor răpus!
 Adânc în mine iubesc tot, chiar şi ce-atât de mult urăsc!
 Adânc în mine mă ascund, mă regăsesc şi mă gonesc!

Adânc în mine încă târâi acel ursuleţ de pluş,
Încă îl ţin strâns la piept când am în faţă-un urcuş,
Încă-l strig pe al său nume, încă sunt în lumea sa,
Unde toate-s aşa pure. Unde toate-s cum aş vrea!

Adânc în mine încă-s mic, încă plâng de dor răpus,
Încă m-ascund după umbre, mă-ngrozesc de al lor râs,
Încă simt cum lacrimi grele îmi apasă ochii goi,
Încă mă simt rupt în două şi aruncat la gunoi!

Adânc în mine iubesc tot, chiar şi ce-atât de mult urăsc,
Învârt cuţitu-n răni cusute sau alte răni îmi tot croiesc,
Mă scald în ieri, mă-mbăt cu azi, pe mâine îl privesc de sus,
Mi-am pierdut umbra pe un drum pe care-l credeam cunoscut!

Adânc în mine mă ascund, mă regăsesc şi mă gonesc,
Ţip crud la mine prin pereţi, sparg golul şi îl irosesc,
Îl vărs pe masă şi-l privesc, încerc să-i dau foc, dar nu pot
Am ochii-nchisi, sunt diferit, puţin umbrit, poate de tot…

 

 Adânc în mine-i aşa adânc, da-mi amintesc din când în când
 Şi când în gând îmi vine-n vânt un vag parfum cu gust de fum
 M-ascund în haina mea de zmeu, îmi pun coroana — sunt un zeu!
 Şi masca-mi cade-n praful greu, iar eu zâmbesc azi ca mereu!