îţi urăsc ochii goi şi privirea pierdută,
urăsc să-ţi văd lacrimile cum obrajii-i sărută!
urăsc să nu pot vorbi, căci ce zic nu-nţelegi,
urăsc să fug în noapte, din mine s-evadez!
urăsc că nu-s acolo când ochii îi deschizi,
urăsc privirea calmă ce o ai când mă minţi,
urăsc să-ţi spun pe nume, poate de-aia te-alint,
urăsc că-ncă nu te ştiu, eşti un geam aburit!
urăsc să-mi urăsc noaptea-nainte să adorm,
urăsc să scriu poveşti ce-ndată le omor,
îmi urăsc rimele sau tu mi le urăşti?
am şi uitat cine-s eu, printre-atâtea măşti reci!
urăsc dansul în ploaie, urăsc să te aud,
urăsc părul tău brun şi mirosul de fum,
urăsc baladele, poveştile de-amor,
urăsc clipele-n care mă izbesc de decor!