February 22, 2012

Cerşetor

Dă-mi zâmbetul tău, mi-l pun pe perete,
Îl lipesc cu sticla de pereţii goi.
Iar dacă mă tai poate-mi curge frica
Ce nu mă mai lasă să alerg prin ploi!

Dă-mi aerul tău, mi-l lipesc de gene,
Să văd de rămâne prin vântu-ăsta sec,
Iar dacă orbesc îl las să mă-ndrume
Pe drumuri amare să mă regăsesc!

Dă-mi vorbele tale, mi le pun pe buze,
Să mi le rostesc mereu când mi-e dor!
Iar de-am să rămân eu singur pe lume
Ecoul mereu-mi va spune “te-ador”!