Cutremur

Separă-mi lumea-n două,
crapă-mi destinu-n şoaptă
şi-ascunde-te acolo,
fă-mi lume far’ de pată!

Sau de nu poţi lua totul
de la zero curat,
măcar îngroapă sapa
ce-adânc m-a îngropat!

Şi-apoi fugi către alţii,
lasă-mi lumea crăpată,
am s-o lipesc cu vise –
nu-i pentru prima dată!

Am s-o rog să se-adune,
am s-o mint inc-o dată
că toate-n viaţă-s bune,
că dragostea-i curată!