Fericirea e un zâmbet ce-apare pe feţe calde,
E o lacrimă ce înainte de-a se naşte moare,
E o ţinere de mână şi-un sărut furat în noapte,
E mereu alături ţie, doar că apare când poate!
Fericirea-i acea gură de cafea rămasă-n cană,
E speranţa că şi mâine vei avea zâmbet de hrană,
E acel fior ce-n seară te ia de mână şi-ţi spune
Dacă n-o săruţi acum, ai s-o pierzi în trei secunde!
Fericire e când toamna soarele-ţi mângâie chipul,
E dorinţa de-a vedea în noapte, târziu, răsăritul,
E puterea de-a ajunge sus după ce-ai fost jos tare
E dorinţa de-a te ridica pe propriile picioare!
Fericirea e o armă ce ţi-o pui singur la tâmplă,
E-acel glonte ce se naşte doar pentru-a ajunge-n luptă.
E o rază ce în zori tăcut îţi mângâie fruntea,
E sărut de bun venit când plecat ai fost atâta…