Poate-uităm de noi o clipă, poate-o să găsim în sticlă
Vreun mesaj ciudat ce-n loc să ne doboare ne ridică!
Poate-o să avem alt aer, să îl ascundem în pungă
Şi să-l respirăm în seară pe tot — iute-ntr-o secundă!
Poate-o să ţinem în mână o carte cu zeci foi goale
Să le umplem cu regrete adunate-n zile fade!
Poate-o să vină sfârşitul fără ca ceva să-nceapă,
Să văd de ce-o să ne plângem după ce tot o să treacă!
Poate-o să vorbim în rime, privind paharele pline,
Eu departe, tu spre mine — prea aproape — nu e bine!
Poate-o să plouă iar mâine şi-o să mă spele pe creier
Am idei mucegăite ce tot nasc puroi efemer!