December 18, 2011

Revoltă netăcută

Uite, uit de mine iarăşi, pierdut între norii grei,
Timpul cade peste mine strivindu-mi două idei!
Totul se crapă-mprejur — aş ţipa, dar vocea-i moartă –
Sau e dusă prea departe pe-o lume îndepărtată.

Pun în piept mătasea neagră şi mă caut din priviri,
Aud şoaptele pierdute prea devreme, inutil!
Simt cum inima îmi bate parcă-n dreapta — în alt ritm –
Totu-i alb şi negru-acuma… Lumea-i alta, dar n-o simt.

Zâmbesc cu lacrimi în ochi, printre buze-mi curg cuvinte,
Nu le pot opri, le pierd — sunt aducerile-aminte –
Întind palmele sperând să le prind, să nu se ducă,
Dar nu pot, căci sunt prea multe — o revoltă netăcută !