January 14, 2012
[ volumul 05 : ImPersonal ]

Eclipsă

Şopteşte-mi trei dungi de gânduri pierdute,
Pictează-le-n şoaptă pe fruntea-mi de lut,
Atinge-mi obrajii şi fă-i iar să uite
Acele secunde-auzite demult…

Recreează-mi sfera în care sunt rege,
Hai pune-mi coroana rănită de spini!
Să-mi mângâie fruntea în jos pân’ la gene
Lăsându-mi pe unghii urme de venin…

Atinge-mi mirarea, pune-mi semnele lipsă,
Răspunde-mi în şoaptă la ce nu-nţeleg,
Răcoreşte-mi chipul, fă-n mine eclipsă
Şi caută-n goluri ecou ce-l reneg!



Previous post Idei mucegăite Poate-uităm de noi o clipă, poate-o să găsim în sticlă Vreun mesaj ciudat ce-n loc să ne doboare ne ridică! Poate-o să avem alt aer, să îl ascundem Next post Poveste în trepte Sfârşit de început sau început de sfârşit fiecare poveste începe cu “bine ai venit” un salut, o faţă caldă, un zâmbet aparte – te fac să te pierzi