Nu vreau aşteptări măreţe de la cei ce mă citesc,
Vreau doar să se regăsească în cuvântul ce-l grăiesc!
Nu prea contează de unde crezi tu c-am cioplit în vorbe
Atât timp cât simţi că şi tu ai trăit ce pun în slove!
De te găseşti într-un vers, într-o vorbă, o vocală
Pentru mine-i suficient! Chiar nu vreau laude-n poală –
Adunate şi uitate, peste vremuri spulberate –
Sentimentele rămân, vorbele-s născute moarte!
Aşadar nu vreau un nume, nu îmi pune etichetă,
Nu-mi spune că sunt poet — mă simt o marionetă –
Nu îmi spune ce vrei s-auzi sau cum vreţi voi să gândesc!
Scriu cuvinte fiindcă simt, nu vreau îngeri să orbesc!
Aşa că aruncă-ţi glasul şi citeşte totu-n gând,
Recită-ţi vorbele ţie şi celor ce-ţi ies în drum,
Nu mă privi tu pe mine altfel decât ceea ce-s :
Un om ce-aşterne cuvinte. Doar atât! Nimic în rest!